luni, 15 februarie 2010

lectura de seara

    ...
    "Nu si acum. Acum geme, improscand rafale de sange prin ranile din cap, iar ochii lui galbeni si nefocalizati se chiorasc in jur, incercand disperati sa desluseasca si sa gaseasca un sens in pustietatea, in bezna cel inconjoara. Probabil ca se simte singur.
    Acum incearca sa vorbeasca. Oare ce-o incerca sa-mi spuna?"
    Ajutor. Politia. Spital.
    Sau nu cumva ajutor, te rog, la spital? De fapt nu conteaza acel mic element de detaliu, intrucat viata i se stinge: existenta umana, distilata pana la a cere cu insistenta serviciile de urgenta.
    M-ai dat la o parte bai. M-ai respins. M-ai tras pe sfoara si ai distrus totul intre mine si adevarata mea iubire. Te-am mai vazut. Demult, zacand acolo,asa ca acum. Negru, vraiste, pe moarte. Atunci am fost bucuros sia cum tot bucuros sunt.
    Bag mana in geanta si imi scot ciocanul cu varful despicat.
    O parte din mine se afla undeva departe, cand il lovesc cu el in cap. Nu poate rezista loviturilor mele. I-au tras-o cum trebuie, ceilalti.
    Dupa doua lovituri nefructuoase, la a treia ma izbeste un acces de euforie, cand ii crapa capul. Sangele tasneste cu presiune, ca dintr-o doza de suc acidulat, si o cascada uleioasa ii acopera fata, aruncandu-ma intr-o stare de frenezie: il lovesc cu sete in cap si-i trosneste craniul, se crapa, si imi infig ciocanul cu varful despicat in materia creierului lui si pute, dar asta numai pentru ca el se pisa si se caca, si aburii adera rapid la aerul tihnit al iernii, pe cand eu smulg ciocacnul scotandu-l afara si ma impleticesc in spare sa-i privesc chinurile convulsive ale mortii, vazandu-l cum trece la starea aceea lipsita de gratie a cuiva care stie ca este categoric pe duca, si ma trezesc ca-mi pierd echilibrul in pantofii aceia incomozi, ma redresez, ma intorc si o iau pe vechea scara pana in strada."
    ...
    "Ma indepartez. Frigul mi se strecoara in oase cu fiecare pas facut pe strada, scrasnind, dandu-mi senzatia ca o sa ma sfaram. Carnea si oasele par separate, de parca ar exista un vid intre ele. Nu mi-e teama, n-am nici un regret, dar nici nu simt bucurie sau triumf. A fost o treaba care trebuia dusa la bun sfarsit."
    ...

Niciun comentariu: