miercuri, 24 martie 2010

Stop it!

And still can't hold myself in repeating the same mistake.
Time will put a patch on my mind.
Tomorrow I'll be as new.
Promised that to me.
It always work this way.

moments

"I'd much prefer to sit alone and dream about the" present

than

having one breaking all my thoughts.

Next time I won't let them spin around you.

luni, 22 martie 2010

Omul care a salvat 2 milioane de copii

    Este australian, il cheama James Harrison si are 74 de ani. Va implini curand varsta de 1000 de donari [de sange]. Sangele lui avand o proteina foarte rara a dus la salvarea a cca 2.2 milioane de nou-nascuti care sufereau de maladia Rhesus (incompatibilitate intre sangele mamei si cel al fatului) fie prin administrare directa, fie prin folosirea lui la dezvoltarea unui vaccin numit Anti-D.

    Mai multe AICI.

Jacket Potato and Tuna

Cartofii:
- 2 cartofi mari (preferabil cartofi de copt)
Tonul:
- 1 conserva de ton maruntit (in ulei sau in suc propriu)
- cozile de la 4 cepe verzi
- 2 linguri de fasole rosie (sau mix de fasole) la conserva
- 2 lingurite de maioneza (Hellmann's Light Mayonnaise)
Salata:
- 1 salata verde
- 2 rosii
- 1 ardei rosu
- 2 morcovi
- 200gr de porumb boabe
- 1 legatura de marar
- sos vinaigrette pentru salata (vinaigrette salad dressing)

    Cartofii se coc cel putin 1 ora la foc potrivit; apoi se lasa la racit in cuptor pana cand pot fi luati cu mana din tava dar sunt inca fierbinti in interior.
    Tonul scurs (de ulei sau suc) se ameteste intr-un dans tribal cu 2 lingurite de maioneza, cozile de ceapa verde (tocate) si fasolea boabe pana devine aproape pasta.
    Ingredientele pentru salata vor ajunge intr-un bol mare peste care se va turna sos vinaigrette dupa gust.

    Cip! Se poate fara sare! Pune putin piper ca sa-i dea gust. E drept ca sosul pentru salata are deja putina sare.





vineri, 19 martie 2010

Greseală mare de tipar

Ufff ...

Aseară am primit cartea înapoi de la editura. Au redescoperit în ea marea eroare de tipar care tot apare când încerc să scriu. Mereu.

Dacă stau şi mă gândesc, măi Mănescule, niciodată nu ai reuşit să o corectezi. Hai, încearcă. Adu-ţi vreo 2-3 coperţi de acasă şi repară dracului odată rahatul ala de greseala. Adică şterge-l!

Da. Am scris cu picioarele. Şi, deşi eram absolut sigur că am să o scap printre rânduri, am încercat să mi-l păstrez pe Mănescu să fie mai atent pentru mine. Cucu! Nu-ş ce se întamplă cu el. Până acum a mers brici - zice el. Dar mereu când întreabă care capitol unde trebuie aşezat se pierde în detalii şi uita să mai verifice ultimele pagini scrise.

Am să-l concediez. Aşa nu se mai poate. Dacă nici cartea asta nu o scot din tipografie, am să rămân doar cu coperţile.

Mă tot mulţumesc doar cu ele de o viaţa încoace, se pare.

E din ce în ce mai greu. Corector automat nu am şi nici nu pot anticipa fiecare-i mişcare din penel. Pur şi simplu mâna nu mai ascultă şi mâzgăleşte totul. E absurd să ceri ceva unui capitol. Tu ar trebui să-l aşezi unde trebuie. De fapt acolo unde te simţi cel mai confortabil cu el.

Bine că, dacă nu esti atent la toate erorile de tipar, ajungi să ai capitolul peste tot prin carte. Da ... câte un pic peste tot. Sau poate asta şi vrea editorul de la mine. Să nu mai încerc aşa de mult să scriu ordonat.

Ar trebui să încerc mai mult. Oricum, de mai bine de ceva vreme, tot scriu pe moment. Nu m-am mai gândit la cum ar trebui să fie sau sa sune. Pur şi simplu sunt eu pe foaie.

E al dracului de greu, mai ales când asta ţi se cere. Nu-s noi. Nu-s noi deloc, amice. Dar ne descurcăm de minune. Nu eşti de accord cu mine? Şi tocmai asta imi face viaţa un mic calvar in sinea mea.

Cum zice cântecul : "I'll learn to let go". Iar atunci o să meargă ca unsă treaba. Sper.

Până una alta aştept să mai scriu o pagină dar numai după ce voi azvârli cu măciuca mea nouă câteva idei în curcubeu.

E frumos afară.
Lumină mai multa să fie.
Noaptea.

marți, 16 martie 2010

Acasa

vrei sa-mi fii un cerc ?

"Dacă vreau să fiu singur mă opresc, scot creta neagră din buzunar şi trag un cerc în jurul meu. În interiorul cercului sunt la adăpost. Când sunt în cerc, nimeni nu poate şi nici nu are dreptul să mi se adreseze. Nimeni nu poate şi nici nu are dreptul să intre în cercul meu, să mă atingă sau să mă privească prea insistent" ...

Furat de la Ana Hegyi

joi, 11 martie 2010

Bestia

    - As zice ca esti exact pe calapodul lui, ii spun eu. Stii, baietii pusi in aripa Bestiei 's de obicei violatori, nu tipi care fut minore. Se lasa cam mult dusi de val si nu posauda cuvantul "Nu" de la o gagicuta. Pai, au o gramada de ocazii sa utilizeze cuvantul ala cu Bestia. Pot incerca toate permutarile de inaltime, ton si volum, dar stii cum e Bestia. Pai, sufera dio surzenie din aia selectiva. De fapt o are la greu.

joi, 4 martie 2010

show must go on

nu ne putem opri aici. e mult prea dragut. cineva ? bilete in randul intai ? nu-i ca la cinema unde nu vezi mai nimic in primul rand. de aici se vede totul. ba chiar o sa ai ocazia sa stai lanaga protagonist. un autograf.

acum cateva zile, sa tot fie vreo 5-6, m-am hotarat sa fac o trebusoara murdara. asa de murdara ca m-am mazgalit pe maini cu ea. am deschis Facebook-ul. am intrat in profil si am schimbat data nasterii. nimic mai dragut. si rezultatul nu s-a lasat asteptat. deloc.

de fapt nu stiu de ce am facut-o ca eram sigur ca oamenii te uita imediat ce nu mai au nevoie de tine sau pur si simplu nu insemni mare lucru. si asa e.

in afara de tine insuti, care vrei sa uiti mereu de ziua fatidica in care ai fost nascut, de familie (aici fiind vorba strict de mama, tata, frate, sora - caci alte rude te mai uita din cand in cand), de oamenii de la munca (de care nu scapi pentru ca Gafiteanu le stie pe toate - La multi ani, domnu') nimeni nu prea isi aduce aminte de tine. nici macar o data pe an. sunt oameni pe care ii cunosti bine. sau care te cunosc destul de bine. sunt persoane care au insemnat ceva sau care te-au facut sa insemni ceva. de tot felul, de tot soiul. diferiti dar toti la fel.

dar ce-i urmariti au fost strict cei de pe Facebook care astepta sa apara mic in dreapta un mesaj care sa-ti spuna a cui e ziua. si sa scrie ceva rapid pe pagina ta, sa scape.

ei bine, in afara de oamenii care au venit sa-mi zica prin viu grai la multi ani, nu prea ma intereseaza ce au zis altii.

un telefon merge la fel de mult chiar si de peste ocean. multumesc Anna! mereu pe faza la 12 noaptea desi eu sunt nascut la 7 dimineata. mamuca e valabil si pentru tine si pentru Anda.

si mult mai interesant este cum isi aduc aminte toti abia dupa eveniment de tine. mai o gluma, mai o maslina si se scapa unul [Ralucuto ti-o iei pe cocoasa daca te prind - mi-ai scris pe Facebook si mi-ai ruinat proiectul] si apoi toti vin cu urari tardive.

nu-i rau. dar macar daca ar fi sincere si nu din inertie. si daca e dupa SUNA! macar asa ii arati ca ai facut un efort ducand telefonul la ureche si consumand ceva calorii.

sms-ul. asta e semn ca ori ai sub 16 ani si nu ai bani pe cartela, ori esti prea zgarcit sa dai un telefon care poate ca nu costa nimic, ori vrei doar sa pari la curent cu ocazia ivita dar ti-e sila sa ai o conversatie cu respectivul.

bine mai pot interveni o gramada de alte lucruri. dar daca nu-ti aduci aminte de un om de ce-l mai tii langa tine?

poti ura chiar si in avans (cu cateva luni chiar) daca stii ca nu ai sa poti cand va trebui. sau iti poti pune o nota pe frigider cu cei sarbatoriti in ziua respectiva. sau poti pastra o agenda (ca mine) cu toate zilele de nastere. nu face asta pe net sau pe telefon. amandoua se pot strica sau pierde.

nici eu nu tin minte zile de nastere la fel ca si voi. dar nu va urez retroactiv. de fapt nu as ura deloc avand in vedere ca de la o varsta timpul ar trebui sa stea in loc sau sa incerce sa mearga inapoi.

multumesc in ordine celor care m-au urat:
mama, J, Carmen, Anda, Maria (PN) si apoi, cu mentiune si coronita, toti de peste zi.

I'll always smile just for show ...

can't do it anymore