Postări
Lăsaţi-o pe Oana Mardare, l-aţi auzit pe tipul cu microfonul?
-
Discursuri că cele ale individului care-a luat cuvîntul imediat după ce Oana
Mardare a fost băgată în duba Jandarmeriei, mă fac să cred că trăiesc
într-o r...
duminică, 31 ianuarie 2010
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
vineri, 29 ianuarie 2010
Fetele de acasa !
Ele sunt Municipal MCM Targoviste. Campioanele Romaniei la baschet.
Da ! Se poate si la Targoviste. Surprinzator ! Nu mi-a venit sa cred ca asa ceva se intampla intr-un oras care abia daca palpaie pe harta tarii.
Fetele acum sunt foarte aproape de calificarea in sferturile de finala ale FIBA Cup (Federatia Internationala de Baschet Amator). In ultimul meci, cel de aseara, "targovistencele" au intrecut detasat echipa Gran Canaria cu scorul de 80-55. Daca si returul ne va rezerva aceasi surpriza placuta fetele vor ajunge in primele 8 echipe din lume. Apoi sa nu mergi acasa la meci ? Eu cu siguranta am sa incerc sa ajung.
Bravos ! Si multa bafta !
Da ! Se poate si la Targoviste. Surprinzator ! Nu mi-a venit sa cred ca asa ceva se intampla intr-un oras care abia daca palpaie pe harta tarii.
Fetele acum sunt foarte aproape de calificarea in sferturile de finala ale FIBA Cup (Federatia Internationala de Baschet Amator). In ultimul meci, cel de aseara, "targovistencele" au intrecut detasat echipa Gran Canaria cu scorul de 80-55. Daca si returul ne va rezerva aceasi surpriza placuta fetele vor ajunge in primele 8 echipe din lume. Apoi sa nu mergi acasa la meci ? Eu cu siguranta am sa incerc sa ajung.
Bravos ! Si multa bafta !
joi, 28 ianuarie 2010
FUR TV
"- Small, medium or large ?
- Do you got jumbo ?"
Mai intai cateve clipuri haioase urmate de un episod.
- Do you got jumbo ?"
Mai intai cateve clipuri haioase urmate de un episod.
miercuri, 27 ianuarie 2010
cum vechiul intra in actualitate
Articolul l-am citit in urma cu mai bine de 2 ani pe un alt site decat pe cel pe care l-am gasit astazi multumita lui Cristi.
+20° – Grecii își pun puloverele (dacă le pot găsi).
+15° – Locuitorii din Hawaii pornesc sistemele de încălzire (cei care le au).
+10° – Americanii tremură, Rușii plantează castraveţi.
+ 5° – Poţi să-ţi vezi propria respiraţie. Maşinile italieneşti nu pornesc. Norvegienii fac baie. Ruşii conduc cu geamul deschis la maşină.
0° – Apa îngheaţă în America, în Rusia se întăreşte.
- 5° – Maşinile franţuzeşti nu mai pornesc.
-10° – Îți planifici o vacanță în Australia.
-15° – Pisica ta insistă să doarmă cu tine în pat. Norvegienii își pun puloverele.
-18° – Administratorii de bloc din New York pornesc sistemele de încălzire. Rușii fac ultimul picnic de sezon.
-20° – Mașinile americane nu mai pornesc. Oamenii din Alaska încep să poarte mâneci lungi.
-25° – Mașinile germane nu mai pornesc. Cei din Hawaii sunt morți.
-30° – Politicienii încep să vorbească despre oamenii fără adăpost. Pisica ta preferă să doarmă în pijamalele tale.
-35° – Prea frig ca să poți gândi. Mașinile japoneze nu mai pornesc.
-40° – Îți plănuiești o baie fierbinte de două săptămâni. Mașinile suedeze nu mai pornesc.
-42° – Transporturile au fost oprite în Europa. Rușii mănâncă înghețată pe stradă.
-45° – Toți grecii sunt morți. Politicieni chiar încep să facă ceva pentru cei fără adăpost.
-50° – Încep să ți se lipească pleoapele când clipești. În Alaska, oameni închid ferestrele în baie.
-60° – Urșii polari încep să migreze către Sud.
-70° – Îngheață iadul.
-73° – Serviciile speciale finlandeze îl evacuează pe Moș Crăciun din Laponia. Rușii încep să poarte fesuri.
-80° – Avocații își bagă mâinile în propriile buzunare.
-114°– Îngheață alcoolul etilic. Rușii sunt nefericiți.
-273°– Zero absolut. Se oprește mișcarea atomică. Rușii poartă bocanci.
-295°– 90% din planetă a murit. Echipa de fotbal a Rusiei devine campioană mondială.
+20° – Grecii își pun puloverele (dacă le pot găsi).
+15° – Locuitorii din Hawaii pornesc sistemele de încălzire (cei care le au).
+10° – Americanii tremură, Rușii plantează castraveţi.
+ 5° – Poţi să-ţi vezi propria respiraţie. Maşinile italieneşti nu pornesc. Norvegienii fac baie. Ruşii conduc cu geamul deschis la maşină.
0° – Apa îngheaţă în America, în Rusia se întăreşte.
- 5° – Maşinile franţuzeşti nu mai pornesc.
-10° – Îți planifici o vacanță în Australia.
-15° – Pisica ta insistă să doarmă cu tine în pat. Norvegienii își pun puloverele.
-18° – Administratorii de bloc din New York pornesc sistemele de încălzire. Rușii fac ultimul picnic de sezon.
-20° – Mașinile americane nu mai pornesc. Oamenii din Alaska încep să poarte mâneci lungi.
-25° – Mașinile germane nu mai pornesc. Cei din Hawaii sunt morți.
-30° – Politicienii încep să vorbească despre oamenii fără adăpost. Pisica ta preferă să doarmă în pijamalele tale.
-35° – Prea frig ca să poți gândi. Mașinile japoneze nu mai pornesc.
-40° – Îți plănuiești o baie fierbinte de două săptămâni. Mașinile suedeze nu mai pornesc.
-42° – Transporturile au fost oprite în Europa. Rușii mănâncă înghețată pe stradă.
-45° – Toți grecii sunt morți. Politicieni chiar încep să facă ceva pentru cei fără adăpost.
-50° – Încep să ți se lipească pleoapele când clipești. În Alaska, oameni închid ferestrele în baie.
-60° – Urșii polari încep să migreze către Sud.
-70° – Îngheață iadul.
-73° – Serviciile speciale finlandeze îl evacuează pe Moș Crăciun din Laponia. Rușii încep să poarte fesuri.
-80° – Avocații își bagă mâinile în propriile buzunare.
-114°– Îngheață alcoolul etilic. Rușii sunt nefericiți.
-273°– Zero absolut. Se oprește mișcarea atomică. Rușii poartă bocanci.
-295°– 90% din planetă a murit. Echipa de fotbal a Rusiei devine campioană mondială.
marți, 26 ianuarie 2010
luni, 25 ianuarie 2010
In oglinda
stateam si ma uitam ...
Mi-am adus aminte astazi, datorita frigului, de o gaura. Cea din plaman. A fost acum ... 5 ani ... parca ... Ce mult a tecut. Inca o mai simt din cand in cand. E acolo oricat as vrea uit sa chinul prin care am trecut. Transpiratie continua. Oboseala cronica. Respiratie ca a unui bolnav de cancer la plaman. Nici nu-i de mirare. Ramasesem fara o bucata din mine - plamanul drept. Mic si stafidit cu o bula mare de aer intre pleura si plaman apasand pe el.
De fiecare data cand ridic mana imi aduc aminte ca am fost la 2-3 zile sa nu mai respir. Mare branza as putea spune acum. Poate ca ar fi fost mai ... interesant ...
Doctorul m-a tratat cu o raceala demna de un gropar care sapa mereu fara sa se uite la ce les mai arunca inauntru. Imaginea umbrelor doctorului si asistentei proiectate pe faianta alba din sala de operatie imi e vie in minte. Si senzatia de gol cand mi-a spart toracele cu unealta in forma de surubelnita, printr-o lovitura, as putea spune barbara, cu podul palmei, ma urmareste si astazi. Pe vremea aceea eu le spuneam celor din jur ca totul o sa fie bine - eu ii reparam pe ei - chiar si atunci cand picam din picioare de durere sau cand tuseam pana lesinam.
Parca il vad pe Matza galben ca lamaia, Cremer alb, de nu-l distingeai de varul de pe perete si Brio care nici macar nu a putut sa intre in salon :) Haideti mai baieti ! Nu a fost nimic serios : doar 30 de centimetri de cauciuc perforat incalcit in jurul plamanului aproape mort. Si ce daca iesea 10 cm din mine de parca eram un robotel? Macar nu il conectam la aparatul de drenat cand erati voi acolo. Va multumesc! Asa cum ii multumesc si Alexandrei care era mai moale ca untul cand ma vedea. Si normal, ca de fiecare data, parintilor mei.
Am reusit sa trec mai departe. Doua saptamani imobilizat la pat; o luna in care nu am avut curajul sa ridic mana dreapta; o luna in care am ridicat doar cana cu apa; o luna la care am lucrat la imi aduce inapoi umarul in pozitia normala; o alta in care am facut exercitii si am ridicat o sticla cu suc; si o ultima in care am avut curaj sa joc volei la Ienachita cu Malin.
Ciudat este ca inca de atunci aveam o atractie ciudata catre durere. Toti se speriau pe cand eu abia asteptam sa vad care este urmatoarea senzatie pe care o voi trai. Durerea era de urmarit cum evolueaza. Transformarea ei ducea la senzatii fantastice. Reuseam sa simt parti din corp de care nu eram constient pana atunci. Ba chiar am ajuns sa simt drenul moale lipit de coaste; asta dupa prima saptamana cand nu am mai lesinat din cauza tusei ;) .
Dupa 6 luni eram ca nou. Aproape. Mereu am urmarit cicatricea ramasa in urma operatiei. Mereu am retrait senzatiile cu aceasi intensitate. Niciodata nu am uitat cum a fost. Durere si placere, sau curiozitate, in acelasi timp. Urma a ramas si nu se poate sterge.
Si acum, la o gramada de timp dupa, inca mai iau medicamente pentru a-mi trata boala. Se pare ca uneori traiesti cu ea o viata intreaga. E Gras ? E ca dracu. Mereu precaut sa nu revina. Mereu cu ochii in patru dupa un miros dubios. Mereu atent la calendar. Mereu atent la primavara.
Se spune ca toate lucrurile se intampla cu un scop anume si ca tot raul e spre bine.
Bun! Dar chiar trebuie sa se intample ? Din nou ?
Mi-am adus aminte astazi, datorita frigului, de o gaura. Cea din plaman. A fost acum ... 5 ani ... parca ... Ce mult a tecut. Inca o mai simt din cand in cand. E acolo oricat as vrea uit sa chinul prin care am trecut. Transpiratie continua. Oboseala cronica. Respiratie ca a unui bolnav de cancer la plaman. Nici nu-i de mirare. Ramasesem fara o bucata din mine - plamanul drept. Mic si stafidit cu o bula mare de aer intre pleura si plaman apasand pe el.
De fiecare data cand ridic mana imi aduc aminte ca am fost la 2-3 zile sa nu mai respir. Mare branza as putea spune acum. Poate ca ar fi fost mai ... interesant ...
Doctorul m-a tratat cu o raceala demna de un gropar care sapa mereu fara sa se uite la ce les mai arunca inauntru. Imaginea umbrelor doctorului si asistentei proiectate pe faianta alba din sala de operatie imi e vie in minte. Si senzatia de gol cand mi-a spart toracele cu unealta in forma de surubelnita, printr-o lovitura, as putea spune barbara, cu podul palmei, ma urmareste si astazi. Pe vremea aceea eu le spuneam celor din jur ca totul o sa fie bine - eu ii reparam pe ei - chiar si atunci cand picam din picioare de durere sau cand tuseam pana lesinam.
Parca il vad pe Matza galben ca lamaia, Cremer alb, de nu-l distingeai de varul de pe perete si Brio care nici macar nu a putut sa intre in salon :) Haideti mai baieti ! Nu a fost nimic serios : doar 30 de centimetri de cauciuc perforat incalcit in jurul plamanului aproape mort. Si ce daca iesea 10 cm din mine de parca eram un robotel? Macar nu il conectam la aparatul de drenat cand erati voi acolo. Va multumesc! Asa cum ii multumesc si Alexandrei care era mai moale ca untul cand ma vedea. Si normal, ca de fiecare data, parintilor mei.
Am reusit sa trec mai departe. Doua saptamani imobilizat la pat; o luna in care nu am avut curajul sa ridic mana dreapta; o luna in care am ridicat doar cana cu apa; o luna la care am lucrat la imi aduce inapoi umarul in pozitia normala; o alta in care am facut exercitii si am ridicat o sticla cu suc; si o ultima in care am avut curaj sa joc volei la Ienachita cu Malin.
Ciudat este ca inca de atunci aveam o atractie ciudata catre durere. Toti se speriau pe cand eu abia asteptam sa vad care este urmatoarea senzatie pe care o voi trai. Durerea era de urmarit cum evolueaza. Transformarea ei ducea la senzatii fantastice. Reuseam sa simt parti din corp de care nu eram constient pana atunci. Ba chiar am ajuns sa simt drenul moale lipit de coaste; asta dupa prima saptamana cand nu am mai lesinat din cauza tusei ;) .
Dupa 6 luni eram ca nou. Aproape. Mereu am urmarit cicatricea ramasa in urma operatiei. Mereu am retrait senzatiile cu aceasi intensitate. Niciodata nu am uitat cum a fost. Durere si placere, sau curiozitate, in acelasi timp. Urma a ramas si nu se poate sterge.
Si acum, la o gramada de timp dupa, inca mai iau medicamente pentru a-mi trata boala. Se pare ca uneori traiesti cu ea o viata intreaga. E Gras ? E ca dracu. Mereu precaut sa nu revina. Mereu cu ochii in patru dupa un miros dubios. Mereu atent la calendar. Mereu atent la primavara.
Se spune ca toate lucrurile se intampla cu un scop anume si ca tot raul e spre bine.
Bun! Dar chiar trebuie sa se intample ? Din nou ?
doua lucruri
ce ma impiedica sa trec de tot la WordPress cu blogu desi am si acolo cont cu nume mai decent :
1. Nu permit obiecte shockwave in articole (gen Tupi)
2. Nu poti modifica CSS-ul decat daca platesti
pacat ... mare pacat ...
dar ma mai gandesc
1. Nu permit obiecte shockwave in articole (gen Tupi)
2. Nu poti modifica CSS-ul decat daca platesti
pacat ... mare pacat ...
dar ma mai gandesc
Advice, like youth, probably just wasted on the young.
Articolul original a fost publicat de Mary Schmich in The Chicago Tribune, pe intai iunie 1997 si l-am reprodus si eu aici :
"Inside every adult lurks a graduation speaker dying to get out, some world-weary pundit eager to pontificate on life to young people who'd rather be Rollerblading. Most of us, alas, will never be invited to sow our words of wisdom among an audience of caps and gowns, but there's no reason we can't entertain ourselves by composing a Guide to Life for Graduates.
I encourage anyone over 26 to try this and thank you for indulging my attempt.Ladies and gentlemen of the class of '97:
Wear sunscreen.
If I could offer you only one tip for the future, sunscreen would be it. The long-term benefits of sunscreen have been proved by scientists, whereas the rest of my advice has no basis more reliable than my own meandering experience. I will dispense this advice now.
Enjoy the power and beauty of your youth. Oh, never mind. You will not understand the power and beauty of your youth until they've faded. But trust me, in 20 years, you'll look back at photos of yourself and recall in a way you can't grasp now how much possibility lay before you and how fabulous you really looked. You are not as fat as you imagine.
Don't worry about the future. Or worry, but know that worrying is as effective as trying to solve an algebra equation by chewing bubble gum. The real troubles in your life are apt to be things that never crossed your worried mind, the kind that blindside you at 4 p.m. on some idle Tuesday.
Do one thing every day that scares you.
Sing.
Don't be reckless with other people's hearts. Don't put up with people who are reckless with yours.
Floss.
Don't waste your time on jealousy. Sometimes you're ahead, sometimes you're behind. The race is long and, in the end, it's only with yourself.
Remember compliments you receive. Forget the insults. If you succeed in doing this, tell me how.
Keep your old love letters. Throw away your old bank statements.
Stretch.
Don't feel guilty if you don't know what you want to do with your life. The most interesting people I know didn't know at 22 what they wanted to do with their lives. Some of the most interesting 40-year-olds I know still don't.
Get plenty of calcium. Be kind to your knees. You'll miss them when they're gone.
Maybe you'll marry, maybe you won't. Maybe you'll have children, maybe you won't. Maybe you'll divorce at 40, maybe you'll dance the funky chicken on your 75th wedding anniversary. Whatever you do, don't congratulate yourself too much, or berate yourself either. Your choices are half chance. So are everybody else's.
Enjoy your body. Use it every way you can. Don't be afraid of it or of what other people think of it. It's the greatest instrument you'll ever own.
Dance, even if you have nowhere to do it but your living room.
Read the directions, even if you don't follow them.
Do not read beauty magazines. They will only make you feel ugly.
Get to know your parents. You never know when they'll be gone for good. Be nice to your siblings. They're your best link to your past and the people most likely to stick with you in the future.
Understand that friends come and go, but with a precious few you should hold on. Work hard to bridge the gaps in geography and lifestyle, because the older you get, the more you need the people who knew you when you were young.
Live in New York City once, but leave before it makes you hard. Live in Northern California once, but leave before it makes you soft. Travel.
Accept certain inalienable truths: Prices will rise. Politicians will philander. You, too, will get old. And when you do, you'll fantasize that when you were young, prices were reasonable, politicians were noble and children respected their elders.
Respect your elders.
Don't expect anyone else to support you. Maybe you have a trust fund. Maybe you'll have a wealthy spouse. But you never know when either one might run out.
Don't mess too much with your hair or by the time you're 40 it will look 85.
Be careful whose advice you buy, but be patient with those who supply it. Advice is a form of nostalgia. Dispensing it is a way of fishing the past from the disposal, wiping it off, painting over the ugly parts and recycling it for more than it's worth.
But trust me on the sunscreen."
duminică, 24 ianuarie 2010
o Tigara Uda
Putini stiu cum arata o Tigara Uda; putini din cei pe care ii cunosc eu.
Aseara eram chitit pe iesit in oras, golit mintea si lasat in voia gerului. Trebuia sa se intample ceva. Avusesem toata ziua un sentiment ciudat.
Incercarea mea de a renunta complet la tehnologie esuase inca de dimineata cand involuntar am ridicat ecranul laptopului. Nu am putut sa nu o fac. Reflex. Sunt dependent. Si asta nu a facut decat bine pentru ca prin intermediul YM-ului am fost chemat la o auditie de seara.
Zis si facut. Nu stiam mare lucru despre ce avea sa se intample. Imi cobor curul de la 20 de grade la -20 de grade. Stau 5 minute pe langa masina. Urc in casa si vin cu apa calda sa imi dezghet portiera :). Reusesc si dupa alte 10 minute broscuta prinde viata.
Trec si-l iau pe Fat Frumos si ajungem la locatia cu pricina. Dau sa incui masina. Surpriza ! Era atat de inghetata ca nu am reusit sa invart cheia in incuietoare. Mai stau 10 minute. O incalzesc bine ! Degeaba ! Era ca-n filmele cu prosti. Si dintr-o data imi aduc aminte ca am in portbagaj solutia de topit gheata. Scot capacul, scot capacelul si imping cu sete in portiera. A mers ca unsa! De altfel, dupa 8 ore in gerul napraznic de afara, aripioarele buburuzei erau inca dezghetate.
Intru si imi gasesc un scaun intr-un colt. Atat de stramt, incat primele 20 de minute a trebuit sa stau nemiscat cu hainele pe mine. Chiar la intrare, doi tineri ciupeau corzile chitarilor.
Incepe sa fie mai cald, putin fum, muzica, un ceai. Lumea incepe sa fredoneze. Imi dau si eu drumu la voce. Dar numai pentru ca putea fi cu usurinta acoperita de celelalte.
Cantam o gramada. Compozitii propri ale tinerilor dar si melodii neaose sau de peste hotare. Impresionant. Oare este vreo melodie care sa nu o poata canta Ana ?
Dragos se tine tare!
La fiecare 30-40 de minute o mica pauza. Si chiar era nevoie pentru ca acesti copii au tinut-o intr-un cantec timp de aproape 8 ore (cu pauze cu tot).
Treaba a inceput la 8 seara (pt mine) si s-a incheiat la 4 dimineata. 8 ORE!!! Orice fonfinela spiralis care apare pe sticla ar intra sub masa de rusine (si de epuizare)!
Ei, Ana si Dragos, sunt Tigara Uda si la sfarsitul lunii au concert de promovare. Pe 31 si 1.
Bravo !
Aseara eram chitit pe iesit in oras, golit mintea si lasat in voia gerului. Trebuia sa se intample ceva. Avusesem toata ziua un sentiment ciudat.
Incercarea mea de a renunta complet la tehnologie esuase inca de dimineata cand involuntar am ridicat ecranul laptopului. Nu am putut sa nu o fac. Reflex. Sunt dependent. Si asta nu a facut decat bine pentru ca prin intermediul YM-ului am fost chemat la o auditie de seara.
Zis si facut. Nu stiam mare lucru despre ce avea sa se intample. Imi cobor curul de la 20 de grade la -20 de grade. Stau 5 minute pe langa masina. Urc in casa si vin cu apa calda sa imi dezghet portiera :). Reusesc si dupa alte 10 minute broscuta prinde viata.
Trec si-l iau pe Fat Frumos si ajungem la locatia cu pricina. Dau sa incui masina. Surpriza ! Era atat de inghetata ca nu am reusit sa invart cheia in incuietoare. Mai stau 10 minute. O incalzesc bine ! Degeaba ! Era ca-n filmele cu prosti. Si dintr-o data imi aduc aminte ca am in portbagaj solutia de topit gheata. Scot capacul, scot capacelul si imping cu sete in portiera. A mers ca unsa! De altfel, dupa 8 ore in gerul napraznic de afara, aripioarele buburuzei erau inca dezghetate.
Intru si imi gasesc un scaun intr-un colt. Atat de stramt, incat primele 20 de minute a trebuit sa stau nemiscat cu hainele pe mine. Chiar la intrare, doi tineri ciupeau corzile chitarilor.
Incepe sa fie mai cald, putin fum, muzica, un ceai. Lumea incepe sa fredoneze. Imi dau si eu drumu la voce. Dar numai pentru ca putea fi cu usurinta acoperita de celelalte.
Cantam o gramada. Compozitii propri ale tinerilor dar si melodii neaose sau de peste hotare. Impresionant. Oare este vreo melodie care sa nu o poata canta Ana ?
Dragos se tine tare!
La fiecare 30-40 de minute o mica pauza. Si chiar era nevoie pentru ca acesti copii au tinut-o intr-un cantec timp de aproape 8 ore (cu pauze cu tot).
Treaba a inceput la 8 seara (pt mine) si s-a incheiat la 4 dimineata. 8 ORE!!! Orice fonfinela spiralis care apare pe sticla ar intra sub masa de rusine (si de epuizare)!
Ei, Ana si Dragos, sunt Tigara Uda si la sfarsitul lunii au concert de promovare. Pe 31 si 1.
Bravo !
joi, 21 ianuarie 2010
miercuri, 20 ianuarie 2010
Tupi
Instructiuni de folosire:
- click pentru a-i arunca mancare
- click pe centrul rotii ca sa-l puneti la slabit
- dupa ce-i dati de mancare, scoateti cursorul mouse-ului din ecran si lasati-l sa-si faca de cap
pt ca este mult mult mult prea mult
Gail Vareilles - Because I Dreamed You
You’re heart and soul above the rest
You’re cutest when your hair is messed
I love that your belly’s almost fat
The way you scratch my back like a pussycat
All my life I was looking for you
I didn’t know how I was going to find you
So then I dreamed you
I had to dream you
I love the way you apologize
I’m always right in your eyes
I love the way when you’re with me
Pretty girls walk by but you don’t see
All my life I was looking for you
Then I knew how I was going to find you
I had to dream you
I had to dream you
The sweetest dream, a dream come true
Out of the dream, and in came you
You hold my head while I fall asleep
Your love for me, a river deep
All my life I was looking for you
No one ever loved me like you do
Because I dreamed you
So glad I dreamed you
All my life I was looking for you
No one ever loved me like you do
Because I dreamed you
marți, 19 ianuarie 2010
am salvat singura postare pe care nu am avut curajul sa o public
mi-e rusine cu asta dar e spre mai bine
joi, 14 ianuarie 2010
have you been infected ?
There is a dangerous virus being passed around electronically, orally, and by hand.
This virus is called Worm-Overload-Recreational-Killer (WORK).
If you receive WORK from any of your colleagues, your boss, or anyone else via any means DO NOT TOUCH IT. This virus will wipe out your private life completely.
If you should come into contact with WORK put your jacket on and take two good friends to the nearest grocery store. Purchase the antidote known as Work-Isolating-Neutralizer-Extract (WINE) or Bothersome-Employer-Elimination-Rebooter (BEER). Take the antidote repeatedly until WORK has been completely eliminated from your system.
You should forward this warning to 5 friends. If you do not have 5 friends, you have already been infected and WORK is controlling your life.
This virus is called Worm-Overload-Recreational-Killer (WORK).
If you receive WORK from any of your colleagues, your boss, or anyone else via any means DO NOT TOUCH IT. This virus will wipe out your private life completely.
If you should come into contact with WORK put your jacket on and take two good friends to the nearest grocery store. Purchase the antidote known as Work-Isolating-Neutralizer-Extract (WINE) or Bothersome-Employer-Elimination-Rebooter (BEER). Take the antidote repeatedly until WORK has been completely eliminated from your system.
You should forward this warning to 5 friends. If you do not have 5 friends, you have already been infected and WORK is controlling your life.
marți, 12 ianuarie 2010
luni, 4 ianuarie 2010
Therme Erding - Europas Groste Thermenwelt
Ei dragii mosului ... care ( e vreunul ?) ati calcat pe aici o sa ma intelegeti.
E vorba de cel mai mare centru SPA din Europa. Format din spatii cu destinatii diferite,trei la numar, Therme Erding este cea mai impresionanta locatie pe care mi-a fost dat sa o vad. Multumesc antonio pentru cursa cu 230km/h pana la Erding. Clubman-ul S isi face toti banii.
Pentru ca nu aveam voie sa fac poze in latura (la ciuciu gol) in care am fost am sa va invit sa intrati pe site, sa vedeti pozele si sa va delectati cu filmuletele.
Si sa nu uitati ca eu am fost acolo ;) si am profitat din plin de cele 3 ore petrecute.
HTTP://WWW.THERME-ERDING.DE/
MAI TARZIU:
Si pentru ca nu era destul, inainte de ziua Cristinei am fost din nou !!!
E vorba de cel mai mare centru SPA din Europa. Format din spatii cu destinatii diferite,trei la numar, Therme Erding este cea mai impresionanta locatie pe care mi-a fost dat sa o vad. Multumesc antonio pentru cursa cu 230km/h pana la Erding. Clubman-ul S isi face toti banii.
Pentru ca nu aveam voie sa fac poze in latura (la ciuciu gol) in care am fost am sa va invit sa intrati pe site, sa vedeti pozele si sa va delectati cu filmuletele.
Si sa nu uitati ca eu am fost acolo ;) si am profitat din plin de cele 3 ore petrecute.
HTTP://WWW.THERME-ERDING.DE/
MAI TARZIU:
Si pentru ca nu era destul, inainte de ziua Cristinei am fost din nou !!!
vineri, 1 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
