luni, 22 februarie 2010

ti-am spus mereu ...

... ca suntem pe cont propriu, exact ca atunci cand eram mic, "fiecare pe pielea lui" ...

Tu nimic ...
Ne nastem singuri, traim singuri, murim singuri.

Am aflat mult mai tarziu ca am avut dreptate. Dar am avut. Mereu am. Doar Anda a reusit sa ma bata la jocul asta: ma cunoaste mult prea bine. M-a citit dintr-o privire. Dator un tort. Platesc la salariu.

Cand ti-am zis ca vei deveni colegul meu de apartament eram omul care aduce nori de ploaie intr-o zi de vara. Mereu am fost noroiul de sub frunzele de toamna. Ti-am zis asta si nu m-ai crezut. Ti-am zis ca nu cred ce mi se intampla. Si am avut dreptate sa am un gram de rezervare in ceea ce te priveste. Toti sunteti un neam de mincinosi la urma urmei. Stai sa te apar eu de ce nu trebuie sa stii! Tu stai acolo. Eu sunt aici. N-ai treaba. Nu-ti spun nimic. E mai bine. Sigur. Fricosule. N-ai curaj sa arunci doua cuvinte in aer. Ti-e frica desi nu ti-am facut nimic. Nimic voit.

Nu ai stiut sa inveti. Vrei totul pe tava. Vei fi mereu servit cu ce vrei sa auzi, sa vezi, sa gusti. Niciodata nu vei ajunge sa vezi ce-i in spatele omului de langa tine. Asa cum nu ai priceput o iota din ce m-am transformat. Daca ar fi fost dupa mine, stateam in bula mea si imi numaram gandurile de unul singur. Aveam lucrurile mele si coltul meu umed in umbra rece.

Om cu planuri. Om cu liste. Om cu idealuri. Om cu oameni de-o vara. Om cu ganduri ascunse.

Om cu sine si doar atat. Gaseste-te inainte sa te pierzi de tot.
Multa bafta.

Si nu-s eu, Gras. Doar stii.

4 comentarii:

Unknown spunea...

Hai gras ca viata e frumoasa! Iesi din bula aia, numai fii "bula-man" si respira. Virusii din aer inca nu te omoara. Poate numai polenul de la flori, dar si pentru ala exista remediu. :*

Mut Fuşte spunea...

sunt chiar in centru. nu stiu pe unde se iese ...

Amrita spunea...

sparge buula ! :))

Mut Fuşte spunea...

bula ramane orice s-ar intampla!