din urma : Multumim Lucian ca ne-ai scos din casa

Joia trecuta la Dublin s-a spovedit localul si si-a spalat toate pacatele acumulate in sfarsitul de saptamana anterior (cand jegul [societatii] era maturat si carat cu farasul inauntru).

Ei, da ! Au facut si ei ceva inteligent si au ascultat de alti oameni care le-au adus in local 2 trupe de jazz: germanii de la Tiny Tribe si francezii de la Pulcinella.

Multumim pe aceasta cale Centrului Cultural Francez si Centrului Cultural German !!!

Si sa vedeti de ce i-am pus pe blog : am avut nevoie de coate si de 1000 de "ma scuzi" ca sa ajung la masa rezervata de cristinel, masa care s-a dovedit a fii neincapatoare pt oamenii care au venit la auditie. Sala era plina ochi ! Nu am mai vazut Dublin-ul asa de plin de pe vremea Festivalului de Teatru Neconventional.

Si daca primii cantareti ne-au incalzit cu ritmuri interesante de jazz clasic, partea a doua, desi a debutat cu cateva problemute tehnice, a rupt gura targului, cei de la Pulcinella fiind fenomenali. A fost ca la BGT cand vine un vanzator de telefoane mobile sau o casnica de 50 de ani si ridica sala in picioare.

Termenul in limba engleza cred ca este ShowMaker-i. Nu ?

Titlul articolului apartine in parte Oanei care la sfarsitul spectacolului, dupa un bis de 10 minute al francezilor, mi l-a spus cu aplomb.